Când am început cu n8n, puneam totul într-un singur workflow — 25-30 noduri, totul conectat, de sus până jos. Părea logic la momentul respectiv. Dar când cădea un nod undeva la mijloc, trebuia să iau totul de la capăt. Debugging-ul era un coșmar. Am schimbat abordarea complet: max 7-8 noduri per workflow, restul se apelează prin "Execute Workflow" node. Ce câștig cu asta: ✅ Error handling specific pe fiecare modul ✅ Pot testa fiecare parte separat ✅ Când ceva pică, știu exact unde și de ce Concret la mine: flow-ul de monitorizare OLX are 3 sub-workflows separate — trigger, procesare, notificare Telegram. Dacă Telegram are o problemă, flow-ul de procesare continuă să ruleze fără să se oprească tot. 6 luni pe Oracle Cloud Free Tier, 0 €/lună, 94% uptime la rularea simultană a 11 workflows. Voi cum vă structurați workflows-urile mai mari? Un singur flow sau le fragmentați?